Când lumea este în tensiune, lecția Esterei rămâne vie
În perioade de război, crize economice, inflație și insecuritate, oamenii ajung să-și piardă orientarea. În loc să aspire la idealuri îndepărtate, ei caută pur și simplu liniștea și stabilitatea. Ajung să dorească un sistem care să le ofere siguranță, chiar dacă aceasta presupune sacrificarea unor libertăți fundamentale. Odată ce se prezintă o astfel de promisiune, mulți sunt dispuși să cedeze aproape orice, inclusiv identitatea proprie, pentru a obține protecție și ordine. La început, pare o alegere ușoară: „Este mai simplu așa”, gândesc oamenii. Se simt confortabil, crezând că totul este pentru binele lor. Treptat, însă, libertatea devine un lux considerat de prisos, iar individul ajunge să se obișnuiască cu un sistem supravegheat, în care fiecare aspect al vieții este administrat cu strictete.
Problema fundamentală nu este absența unei organizări sociale eficiente, ci, mai degrabă, realitatea păcatului care zace în inima oamenilor. Niciun sistem, oricât de complex ar fi, nu poate să vindece această rană adâncă. Creștinul este chemat să-i ceară lui Dumnezeu, zi de zi, înțelepciune prin rugăciune și ascultare de Evanghelie, exact așa cum are nevoie de aer pentru a trăi.
O întrebare recurentă, atât la biserică, cât și în discuții pe diverse canale media, este cea referitoare la tensiunea dintre Israel și Iran. Pregătirea mea se bazează pe un studiu de peste un deceniu în domeniile teologiei creștine, psihologiei militare și pastorale. În continuare, doresc să fac apel la istorie și la Sfânta Scriptură, prezentând asemenea repere esențiale care să ne îndemne să cultivăm rugăciunea și virtuțile, căutând zilnic învățăturile Evangheliei lui Hristos.
Cu secole înainte ca mediteraneea să fie sub stăpânirea Romei, Imperiul Persan se ridicase ca o putere impunătoare. Cunoscut sub numele de Imperiul Ahemenid, acesta a devenit, între anii 550-330 î.Hr., cel mai vast imperiu al epocii. Se întindea din valea Indusului până la Marea Mediterană, cuprinzând o diversitate de popoare, limbi și culturi. Persa, însă, nu era doar un imperiu militar puternic, ci și un centru al culturii, administrației, științei și artei, influențând profund civilizațiile ulterioare prin sistemele sale de organizare.
Numele „Persia” provine din greci, dar locuitorii acestui imperiu se considerau, încă din cele mai vechi timpuri, iranieni, termen legat de vechea tradiție religioasă a zoroastrismului. Această credință se învârte în jurul zeului suprem, Ahura Mazda, creator al ordinii morale, iar lumea este percepută ca un câmp de luptă între adevăr și minciună. Credinciosul este chemat să participe activ la această bătălie, promovând gânduri, cuvinte și fapte bune.
Deși zoroastrismul nu corespunde exact învățăturilor iudaice sau creștine, există analogii interesante, în special în ceea ce privește credința într-un Dumnezeu suprem și lupta între bine și rău. Concepțiile privind judecata finală și viața de după moarte se regăsesc și în tradițiile biblice, adâncindu-se ulterior în creștinism.
În viziunea biblică, Persia nu este o civilizație îndepărtată. Împărați precum Cirus și Darius au facilitat întoarcerea evreilor din exil, jucând un rol providențial în istoria lor. Într-o ecranare din Persia, trăia o tânără pe nume Estera, crescută de verișorul ei, Mardoheu, care, în mod neașteptat, avea să devină împărăteasă. Dar sub strălucirea palatului, se pregătea o tragedie, iar un puternic înalt oficial, Haman, conspire la distrugerea evreilor.
Puterea sa i-a permis să îl convingă pe împărat să emită un decret care prevedea exterminarea tuturor evreilor. În acest moment de criză, Mardoheu a îndemnat-o pe Estera să intervină, dar acesta era un risc uriaș – nimeni nu putea pătrunde în fața împăratului fără a fi chemat, iar cei care încercau își puneau viața în pericol.
Însă Estera a ales, de Bunăvoie, să nu rămână în siguranță, ci să se supună voinței divine. Înainte de a acționa, a cerut poporului să postească și să se roage împreună cu ea. Acest gest subliniază o lecție biblică: înainte de a lua decizii majore, credinciosul trebuie să se sprijine pe ajutorul lui Dumnezeu.
După cele trei zile de post, Estera a intrat în sala tronului, riscându-și viața pentru poporul ei. Împăratul a ridicat sceptrul, primind-o cu bunăvoință, iar Estera a spus adevărul despre complotul lui Haman. Reacția împăratului a fost una de indignare, acesta sancționând o nouă lege care proteja evreii.
Așadar, o persoană aparent fragilă s-a transformat în salvatoare, demonstrând că ajutorul divin poate fi adus prin credință și post. Această poveste rămâne relevantă și în zilele noastre, amintindu-ne că, în vremuri de criză, credinciosul este chemat să se întoarcă întotdeauna la Dumnezeu. Apostazia nu este o opțiune! La aniversarea izbăvirii evreilor, a fost instituit Postul Esterei, care coincide cu vremurile de tensiune între Israel și Iran.
Având în vedere aceste războaie, este esențial să ne rugăm pentru pace, realizând că adevărata liniște nu provine din forță, ci din Hristos, care este pacea noastră. Exemplul Esterei ilustrează că, în fața crizelor, voința divină trebuie să fie prioritară. Trebuie să ne întoarcem zilnic la Evanghelie, să recunoaștem păcatele și să ne deschidem inimile pentru harul ce se revarsă prin Hristos.
Credința Esterei oferă un exemplu de cum curajul poate fi alimentat de încrederea în Dumnezeu. În vremuri de tumult, noi trebuie să ne angajăm în rugăciune perseverentă, post și sinceritate, supunându-ne voinței divine. În concluzie, să ne adunăm la Sfânta Liturghie, rugându-ne pentru întreaga lume și pentru țara noastră, iar în vremuri tulburi, să răspundem cu neliniște, ci prin credință.
