Ce ne facem cu atâția mitocani?
Într-o societate în care vulgaritatea s-a transformat într-o adevărată normă, întrebarea se pune: putem oare să aspirăm la o viață mai bună? Din punctul meu de vedere, răspunsul este clar: nu. Judecând după comportamentul generalizat al multora dintre concetățenii noștri, îmi permit să afirm că România se confruntă cu o problemă alarmantă a nesimțirii.
Deși poate nu există statistici oficiale care să cuantifice acest fenomen, mă întreb adesea dacă noi, românii, nu cumva suntem cei mai mulți nesimțiți din întreaga lume. Altfel spus, vulgaritatea și tupeul se manifestă la noi într-un mod fără rival, iar rețelele sociale, și în special Facebook, au devenit oglinda în care ne privim niște caractere distorsionate.
Există o corelație strânsă între bunul simț al oamenilor și respectul de care se bucură o națiune la nivel internațional. Până când cetățenii cu decență nu se vor mobiliza pentru a contracara influența mitocanilor, nu vom putea spera la o schimbare reală. Este evident că marile puteri au analizat această realitate și se observă cum, datorită comportamentului deranjant al mulți români, țara noastră este văzută sub un unghi nefavorabil.
Societatea românească pare să fie încercuită de influențe negative, precum invidia și ură, iar bunul simț, vreme de decenii, a fost lăsat în umbra trivialităților. În țările civilizate, indivizii mitocani sunt izolați și ignorați, în timp ce în România, ei devin vedete ale rețelelor sociale.
În fiecare zi, suntem asaltați de influențe precum manelele și cultura mahala, iar viața publică este înecată în manifestări lipsite de valoare. Este logic să presupunem că o națiune definită de astfel de valori nu va putea dezvolta o economie prosperă. Fiind pe culmile mizeriei morale, nu este surprinzător că ne găsim și pe ultimele locuri în Uniunea Europeană, din punct de vedere economic și social.
De exemplu, comentariile la articolele despre sport demonstrează o desconsiderare crasă față de valorile românești și o apreciere exagerată pentru idolii străini. Observăm cum Mircea Cărtărescu este criticat de cei care nu au habar de literatură, iar Nadia Comăneci este judecată pentru vârsta sa, totul dintr-o mentalitate a invidiei și răutății.
Aceste comportamente amintesc de observațiile lui Dumitru Drăghicescu în opera sa „Din psihologia poporului român”, unde sunt scoase în evidență defectele, dar și calitățile ce ne definedeau altădată. Neagu Djuvara a semnalat că vechea țărănime era caracterizată printr-o moralitate demnă, dar colectivizarea forțată a dus la o depersonalizare a valorilor. Acum, trăim consecințele acestei rupturi, iar valorile noastre naționale au fost înlocuite cu „mârlănia” generată de regimul totalitar.
Umberto Eco a adus în discuție ideea că rețelele sociale facilitează exprimarea celor care odinioară își păstrau părerile pentru ei, banalizând astfel discursul public. Se observă că imbecilitatea a căpătat o legitimitate fără precedent, iar vocalitatea și prostia sunt adesea răsplătite.
Trebuie să ne întrebăm, așadar, ce este de făcut? Răspunsul nu este simplu. Este necesară o ofensivă a bunului simț, o apreciere mai profundă a decenței și eleganței în comunicare. Instituțiile de învățământ și cele culturale trebuie să își asume rolul lor fundamental în cultivarea acestor valori.
Provocarea noastră este de a revigorate decența, pentru a nu lăsa România să alunece spre o promiscuitate generalizată. Fiecare mic gest de respect și bun simț poate contribui la schimbarea acestui peisaj sumbru.
În concluzie, este esențial să ocrotim bunul simț, oriunde l-am întâlni, și să ne străduim să construiam o societate mai frumoasă, bazată pe respect și educație.
Gheorghe Smeoreanu
