DAJJAL LOCUIEȘTE LA CASA ALBĂ? NO WAY!
Din perspectiva occidentului, Iranul este adesea asociat cu imagini de ayatollah bărboși și gardieni ai revoluției, scene de brutalitate și opresiune, dar este esențial să ne punem în postura fundamentalistilor iranieni și să reflectăm asupra realităților sociale din Occident. În acest context, putem evoca imaginea tinerelor din Soho, prostituatelor din Paris, sau a oamenilor fără adăpost din New York, toate aceste aspecte subliniind o societate în care toleranța și distrugerea moralității par a coexista.
O veritabilă diferență între cele două lumi este percepția de ură și siguranță. Occidentul nu nutrește un sentiment de ură pentru Iran, în timp ce Iranul, pe de alte parte, cu liderii săi tradiționali și conservatori, cultivă o realitate în care percepția Americii este ca un simbol al nedreptății. Această asimetrie a atitudinilor creează o dinamică periculoasă, în special în contextul potențialului Iranului de a dezvolta arme nucleare, o amenințare care nu poate fi ignorată.
În Islamul șiit, așteptarea unui lider mesianic, Imam Mahdi, este profund înrădăcinată și se bazează pe o eshatologie care descrie o lume dominată de nedreptate înainte de restaurarea dreptății divine. Conform acestei doctrine, semnele apocalipsei se regăsesc în degradarea morală a societăților, chiar și în cele care se consideră avansate, cum ar fi cele occidentale. Această credință aduce cu sine nu doar o preocupare pentru viitor, ci o legitimitate a luptei împotriva forțelor percepute ca fiind opresive.
Dajjal, figura malefică din tradiția islamică, este adesea asociat cu o putere care înșală omenirea, având posibilitatea de a induce o confuzie spirituală. Este simplu de imaginat că paralelele cu politicul din Statele Unite pot sugera o figură de acest fel instalată la Casa Albă, în ochii fundamentalistilor. La polul opus, Mahdi își va face apariția într-un context sacru în Mecca, având asociații care îi vor susține viziunea de restaurare morală.
Analizând eshatologia din Iran, observăm cum există o puternică interconexiune între credințele religioase și politicile actuale. Conducerea iraniană se consideră „avangarda” în pregătirile pentru revenirea lui Mahdi, transformând așteptarea în activism, permițând o interpretare a acțiunilor sale ca fiind o reacție morală doar în fața nedreptății mondiale. Această fervoare religioasă ar putea fi catalizatorul unei crize globale, mai ales dacă Iranul ar dobândi capacități nucleare.
Pe de altă parte, teza lui Samuel P. Huntington despre „ciocnirea civilizațiilor” pare să capete zi de zi o relevanță tot mai mare în fața tensiunilor actuale, în care democrațiile se confruntă cu dictaturi ce promovează ideologii din ce în ce mai radicale. Comparativ cu regimurile democratice, care, chiar și cu toate deficiențele lor, încep să promoveze demnitatea umană, regimurile autoritare dau naștere unor realități alarmante, în care ideologia poate provoca pagube profunde.
În războiul și provocările civilizațiilor care se desfășoară în prezent, trebuie să recunoaștem această complexitate și să ne gândim la impactul pe care-l au credințele fundamentale asupra decisiei de a merge pe calea nuclearizării, în contrast cu cele mai raționale discuții despre pace și coexistență. Reflectăm astfel la pericolul pe care-l reprezintă o ideologie care promovează războiul, comparativ cu una care susține dialogul.
