Români fără rușine
Nenorocirea acestei țări se numește USR, un partid la care au aderat cei mai închipuiți români, cei mai fără de rușine. Este caracteristic ca acești indivizi să se considere competenți, deși au absolvit facultăți neacreditate sau au acumulat experiență doar în cadrul unor organizații non-guvernamentale. La 35 de ani, mulți dintre ei aspiră să devină miniștri, având toupeul ca principala trăsătură de caracter. Cred că lumea a început în momentul în care au ieșit din burta mamei, iar principiul dorinței de manipulare se află la baza filosofiei lor.
România a generat permanent useriști de-a lungul istoriei, unde orice organism viu produce dejecții, iar acum aceste dejecții s-au constituit în partid. Acești useriști au contribuit la realizarea Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR), iar țara a ajuns să reflecte caracteristicile lor. Prin capturarea lui Ilie Bolojan și implicit a PNL, useriștii au implementat distrugerea cu o insistență nebună, iar România a fost lăsată să fie violată de propriile sale promisiuni. PNRR a fost supus Bruxelles-ului fără aprobarea corespunzătoare a Guvernului și Parlamentului.
Observând această dezintegrare, specialiștii s-au retras, iar valorile naționale s-au eschivat. Această situație poate fi asociată cu versurile lui Bacovia, care reflectă tristețea și resemnarea față de realitatea românească. Această nostalgie ne face să ne întrebăm de ce liderii de azi nu au învățat nimic din trecut.
Conform europarlamentarului Victor Negrescu, ponderea fiecărui partid în elaborarea și implementarea PNRR este următoarea: USR – Plus a avut 10,43%, PNL a contribuit cu 61,70%, iar PSD cu 27,85%. Useriștii au fost sinceri în formularea unui plan care priorizează cifrele în detrimentul oamenilor, fără a considera impactul social al măsurilor propuse. Este fundamental ca politicienii să fie conștienți de realitate și să aplice reformele cu un simț al proporției, nu cu o sabie a lui Damocles deasupra capului cetățenilor.
Adevărul a fost ascuns printr-o manipulare sofisticată care a glorificat USR și a aruncat responsabilitatea asupra PSD. În această lume a propaganda, cernerea adevărului devine esențială, pentru că cetățenii au nevoie de vinovați pentru suferințele lor. Forma de gândire promovează un țap ispășitor, similar tezelor lui Sigmund Freud despre subconștient și nevoia de a scăpa de durere.
Frontul Salvării Naționale și moștenitorii săi au scos România din confortul unui alt regim totalitar, dar această tranziție adesea are un cost emotional și social. În cele din urmă, PSD și predecesorii săi sunt acuzați că ne fac să suferim în această nouă realitate economică, indiferent de eforturile lor de a ușura tranziția.
Jurnalistul Dan Andronic concluzionează că datele oficiale reflectă inițiativa PNRR, subliniind că USR a avut un rol pur tehnic, lăsând în urmă un plan rigid, iar PNL a gestionat implementarea sa. PSD a avut un rol de ajustare a planului la nivel european, dar succesul absorbției fondurilor nu a fost meritat de redacția originală, ci de eforturile susținute ale celor care au venit ulterior pentru a repara situația. Cu toate acestea, userizarea PNL prin Ilie Bolojan subminează valorile tradiționale ale acestui partid și illuminatează rigiditatea unui sistem care ar trebui să fie flexibil în fața provocărilor.
