Români fără rușine
Nenorocirea acestei țări se numește USR, partid la care au aderat cei mai închipuiți români, cei mai fără de rușine.
Ești userist atunci când te consideri competent deși ai absolvit o facultate neacreditată, crezi că ai experiență, deși ai activat doar în cadrul unui ONG, când consideri că la 35 de ani primul tău job ca șef trebuie să fie acela de ministru. În această situație, tupeul devine principala trăsătură de caracter, iar ideea că toți sunt proști, în timp ce tu și partidul tău sunteți deștepți, devine o certitudine. Folosești rețelele de socializare ca pe un salon de înfrumusețare, iar sentimentele fundamentale care te conduc sunt ura și disprețul, făcând din propaganda partidului o adevărată religie.
România a secretat useriști permanent de-a lungul istoriei, datorită naturii umane de a produce dejecții, iar de această dată aceste dejecții și-au făcut partid.
Acești useriști sunt cei care au creat Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) și, acum, România reflectă imaginea și asemănarea lor. Capturându-l pe Ilie Bolojan și implicit PNL, useriștii au implementat dezastru după dezastru, având o determinare nebunească, iar România a devenit victima acestui proces. PNRR a fost transmis la Bruxelles fără aprobarea Guvernului și a Parlamentului.
Observând haosul generat, specialiștii s-au retras în cochiliile lor, oamenii pregătiți au ales tăcerea, iar adevăratele valori naționale au făcut un pas în spate. Totul se desfășoară într-un contexte asemănător cu poezia lui George Bacovia, care ne descrie o țară tristă plină de umor, în care privatizarea valorilor este o regulă nescrisă.
Câteva date referitoare la PNRR oferite de europarlamentarul Victor Negrescu demonstrează ponderea fiecărui partid în elaborarea și coordonarea acestui plan. Astfel, USR – Plus a avut o contribuție de 10,43%, în perioada în care Cristian Ghinea a trasat principiile acestuia; PNL a avut 61,7% și a fost obligat să lucreze cu un PNRR rigid, utopic; iar PSD a avut 27,85%, negociind tratamentul psihologic necesar acestui plan schizo.
În esență, useriștii au creat un PNRR agresiv și progresist, unde cetățenii au devenit un număr, iar principiile sunt tratate ca tabuuri. Este normal ca pensiile să fie legate de PIB, iar pensiile speciale să dispară, dar toate aceste măsuri trebuie aplicate cu realism, nu cu o sabie lui Damocles suspendată deasupra capului. Principiul „E mai bine să tai coada câinelui dintr-o singură lovitură decât centimetru cu centimetru” poate funcționa într-o societate stabilă, nu într-o țară aflată în căutare de redresare.
Adevărul ar fi ieșit la iveală dacă nu ar fi fost ascuns de o manipulare științific elaborată, menită să glorifice USR și să demonizeze PSD. În vremuri de criză, specialiștii în propagandă știu că cetățenii au nevoie de un țap ispășitor. Teoria lui Sigmund Freud privind inconștientul uman se dovedește actuală și în acest context, în care dorința de eliminare a vinovaților devine o constantă.
Frontul Salvării Naționale și, ulterior, PDSR, reconvertit în PSD, ne-au scos din confortul comunismului, dar acum sunt acuzați că ne fac să suferim într-o societate concurențială și într-o democrație pe care încă nu o înțelegem pe deplin. Datoria socialistă aproape că devine o fobie, iar PSD-ul este învinuit de frustrările colective, deși cei care au încercat să facă tranziția mai suportabilă sunt acum demonizati.
Analizând datele prezentate de europarlamentarul Victor Negrescu, jurnalistul Dan Andronic subliniază dinamica PNRR în România, elucidând clar că USR a avut un rol exclusiv de concepție tehnică, dar a lăsat în urma un plan rigid și vulnerabil. PNL a avut un rol principal în implementarea deciziilor politice, în timp ce PSD a contribuit la flexibilizarea planului european, gândindu-se că succesul absorbției fondurilor nu se bazează pe redactarea inițială a documentului, ci pe efortul administrativ depus ulterior.
Userizarea PNL prin Ilie Bolojan transformă acest partid istoric într-unul lipsit de rușine, iar acest gen de rigiditate devine o formă de ignoranță față de realitatea existentă.
