Ce ne facem cu atâția mitocani?
Perspectiva asupra societății românești, reflectată prin comportamentul și atitudinile cetățenilor, adesea denotă o ușoară ezitare de a recunoaște realitatea a ceea ce presupune acest mediu. Se ridică întrebarea: merită o națiune cu atât de multe forme de vulgaritate și asfaltare verbală o soartă mai bună decât ceea ce se află în prezent? Convingerea mea este că nu.
Chiar dacă nu existăm statistici clare, mă întreb retoric: nu suntem noi, românii, campioni la nesimțire? Deși este adevărat că în fiecare societate există un procent de indivizi mai puțin educați, la noi, la vulgaritate și tupeu, cu siguranță, ne aflăm într-o competiție incertă, fără rivali. Facebook devine, astfel, o reflexie fidelă a acestei societăți, un gânditor contemporan care pare să dezvăluie caracterul oamenilor din România.
Până când cei cu un minim de bun simț nu vor interveni activ împotriva acestei mitocănii răspândite, nu cred că putem ajunge să fim considerați o națiune demnă de respect și încredere. Acest tablou psihologic este desigur recunoscut și studiat de către cei din marile puteri, iar rezultatul final este că suntem percepuți ca un popor lipsit de educație și considerat inferior.
Climatul social românesc este poluat de trivialitate, invidie și ură. Lupta împotriva mitocăniei este mai mult decât dorită; este absolut necesară. Cunoștințele pe care le am din experiențele altor țări denotă că, în societățile civilizate, indivizii care se comportă în mod inadecvat sunt izolați, blocați sau ignorați în spațiile virtuale. Contrar, în România, mitocanii devin vedete, glorificați chiar în colțuri de discuție care ar trebui să încurajeze alte valori.
Trăind printre manele și influențele unei mahale culturale, opinia publică este sufocată de o atmosferă degunoi. Această degradare a normelor ne arată clar că o societate în care mizeria domină nu poate clădi decât un fundal economic vreme de criză. Faptul că suntem antrenați în cele mai profunde abisuri morale influențează, inevitabil, fiecare aspect al economiei și societății noastre.
Cine scapă, cu adevărat, neatins de aceste energii negative? Agramații care zic despre Mircea Cărtărescu că ar fi un scriitor slab, oamenii fără ambiție care cred că pot judeca alegerile personale ale Simonei Halep sau cei care contestă meritele Nadiei Comăneci. Când ne uităm la comentariile din online, adesea simțim că am călcat într-un băltit de cinism și insolență.
În lucrarea sa, „Din psihologia poporului român”, Dumitru Drăghicescu descrie numeroasele defecte ale neamului nostru — oportunismul și superficialitatea sunt doar câteva dintre ele, dar evită să menționeze un alt defect, și anume, mârlănia, care din păcate s-a instalat ușor și subversiv în societatea noastră contemporană. Analizând perspectivele istorice, Djuvara subliniază cum tradițiile și valorile cultural-spirituale ale țăranilor au fost erodate de regimul comunist.”
Actualitatea ne dezvăluie o societate în care, din păcate, mitocănia devine stăpână. Observațiile lui Umberto Eco despre „idiotul satului” care acum își poate expune părerea cu aceeași voce ca a unui laureat Nobel ar trebui să ne facă să ne gândim profund. Această emancipare a ignoranței este un fenomen specific românesc, care nu ar trebui să fie confundat cu simpla prostie. Tipologii ca Mitică sau Rică Venturiano sunt clar expuneri ale unei societăți care, din păcate, favorizează prostia și ignorarea valorilor adevărate.
Din păcate, virulenta mitocăniei nu doar că influențează negativ starea noastră de spirit, dar pare a fi și un indiciu despre viitorul nostru. Dintr-o varietate de motive, nesimțirea pare că depășește prostia în proporție, sugerând că nesimțitul, având un caracter afectat, nu are loc decât în societatea noastră. Este esențial să nu ne lăsăm înfricoșați de aceste manifestări, ci să avem curajul să valorificăm și să apărăm decența în toate colțurile în care o întâlnim.
Acestea sunt imperativele vremurilor noastre — cultivarea bunului simț, promovarea decenței și impunerea respectului. Altfel, riscurile decadente se amplifică, iar riscul de a cădea într-o promiscuitate generalizată devine o realitate nocivă. De aceea, să protejăm și să apreciem bunul simț, oriunde ar apărea el.
