Filantropica de la Dumbrava: O Privire Crítica
Din punctul meu de vedere, este absolut ridicol modul în care se desfășoară evenimentele în jurul situației de la Dumbrava. Susținătorii lui Bolojan par să simtă o obligație de a-l apăra pe Viorel Pașca, temându-se că orice aluzie la scandalul din Bihor ar putea afecta imaginea idolului lor. Cei care nu-l susțin pe Bolojan, deși doresc să discute critic despre Asociația Dumbrava, se feresc să își exprime dezacordul, având în vedere reacțiile acide ale bolojaniștilor pe rețelele de socializare.
Această situație este amețitoare, mai ales când observi cum oameni raționali, educați și cu un anumit prestigiu social aleg să ignore evidențele, fie dintr-o loialitate oarbă față de o anumită direcție politică. Se comportă ca și cum și-ar dori să se considere eroi, în ciuda faptului că perseverează pe o cale greșită. Este normal să ai preferințe politice, dar a deveni ignorant față de faptele evidente este o formă de boală mentală care ar trebui tratată.
Aceleași tendințe de orbire sunt vizibile și când vine vorba despre dosarul penal al lui Ciucu. Cei care pretind că sunt defensori ai valorilor umane nu ezită să-și ignore criticile împotriva unor incongruențe, precum incompatibilitatea lui Fritz, chiar dacă asta ar însemna ca acesta să se retragă.
Este interesant de observat cum aceeași forță a orbirii aduce susținere pentru Klaus Iohannis, care este perceput ca un zeu de către acești susținători. Pare greu de crezut că cineva din România l-ar putea considera pe Pașca un Bun Samaritean, având în vedere apartenența sa la un cerc de lideri politici precum Iohannis, Cioloș, Cîțu, Ciucu, Siegfried, Fritz și Bolojan. Mă întreb dacă acești oameni nu ar trebui să-și reexamineze măcar din când în când puterea de judecată.
Cheia înțelegerii acestei situații la Dumbrava este simplă: toți cei 400 de oameni care se află aici sunt acum în grija statului, cu identitate stabilită, fișe medicale actualizate și medicamente corect administrate. Indiferent de opiniile despre Pașca, faptul că aceste persoane sunt îngrijite de către stat și nu de Pașca, demonstrează că asociația sa nu avea un drept de proprietate asupra vieților lor. Scopul său nu a fost niciodată cu adevărat umanitar, ci mai degrabă o formă de control și manipulare.
Viorel Pașca a reușit să își construiească o imagine de salvator prin utilizarea alibiului milei, devenind astfel stăpânul a mii de oameni, încălcând flagrant legile care garantează demnitatea și libertatea fiecărei persoane. Folosindu-se de tehnici subtile de persuasiune, a reușit să obțină sprijin din partea unor structuri de stat, profitând de ideea greșită că statul nu se poate ocupa de pacienți.
Înființând o asociație care funcționează în afara legii, Pașca a traversat o linie periculoasă între grija aparentă și traficul de persoane. El a acționat ca un medic și gardian, dar și ca un afacerist care exploata vulnerabilitățile umane. Am impresia că, deși nu vreau să-i judec intențiile, cazul său se apropie mai mult de cel al unui escroc sentimental.
Talentul său de a exploata slăbiciunile sistemului și complexele de vinovăție ale statului este evident. Pașca este rezultatul unui sistem care nu doar că l-a tolerat, dar l-a și recompensat abuziv, alimentând o rețea ilegală cu pacienți. Are un plan ulterior, visând să propună statului să primească sub protecția sa toți bătrânii instituționalizați din România la jumătate de preț.
Într-o societate care respectă legea, simpla reținere a unui card de pensie ar trebui să ducă la pedepse severe. Faptul că anumite instituții au fost implicate nu îl exonerează pe Pașca de responsabilitate. De aceea, revenind la susținătorii săi, este un lucru clar că idolul Bolojan avea cunoștință despre ceea ce se întâmpla la Dumbrava, iar toleranța față de acest sistem este un indiciu clar al complicității.
Interesant este că propunătorii fenomenului Dumbrava, cei mai fervent apărați ai drepturilor omului, sunt audiența care cere pedeapsa aspră pentru o mamă care și-a lovit fiica, în timp ce aplaudă instituții care comportă pacienți bolnavi în condiții absolut inumane. Susținători ai lui Viorel Pașca, în ciuda prejudecăților lor progresiste, par să uite esența umanității fundamentale, alegând să nu observe atrocitățile ce se petrec sub ochii lor.
Pașca nu este doar un binefăcător cu tente interlope, ci și un regizor, psiholog, preot și om de afaceri, care înțelege că oamenii nu cumpără mila, ci povestea care o însoțește. Filantropica de la Dumbrava transcende dramatismul său, devenind totodată un eseu complex despre manipulare, marketing politic și puterea narativului în societatea românească.
— Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
