Filantropica de la Dumbrava
Fenomenul care se desfășoară în jurul Asociației Dumbrava a stârnit reacții contradictorii. Susținătorii lui Bolojan, figura centrală a controverselor, simt nevoia să apere nu doar imaginea acestuia, ci și pe cea a lui Viorel Pașca, temându-se de posibilele repercusiuni ale scandalului asupra idolilor lor. Pe de altă parte, cei care nu-l sprijină pe Bolojan vor să discute despre problemele actuale ale Asociației, dar se tem să nu fie atacați de susținătorii acestuia pe platforme sociale.
Este frustrant să observi cum oameni raționali și educați ajung să se abată de la rațiune, devenind necapabili să se confrunte cu disonanța cognitivă. Se consideră eroi prin perseverența în susținerea unei cauze greșite. Dacă e normal să fii inclinat politic, orbirea față de adevăr este o problemă pe care ar trebui să o depășești.
Situația de la Dumbrava este clară: toți cei 400 de oameni de acolo beneficiază acum de sprijinul statului. Fișele lor medicale și identitatea sunt gestionate corespunzător, iar îngrijirea lor nu depinde de Viorel Pașca, ci de stat. În momentul decesului, aceștia vor beneficia de îngrijire profesională și nu de ajutor de la persoane fără pregătire.
Viorel Pașca a reușit să-și construiască un imperiu personal sub pretextul milei, încălcând grav legile. Prin metode subtile de manipulare a obținut consensul și cooperarea autorităților. Afirmația că statul nu se îngrijeşte de persoanele vulnerabile este falsă, întrucât acum sunt sub protecția acestuia.
Înființarea asociației de către Pașca, deși plină de intenții discutabile, se apropie de un model de exploatare, având un aspect ce ține de traficul de persoane. Acesta a devenit deopotrivă medic și gardian, binefăcător și antreprenor. Nu se neagă compasiunea față de cazurile întâlnite, dar este clar că acțiunile sale sunt, în cele din urmă, de natură egoistă.
Pașca a recunoscut și a profitat de slăbiciunile sistemului și de vinovăția statului, continând să primească recunoaștere în ciuda abaterilor legale. E greu de crezut că multă vreme el a operat fără a atrage atenția autorităților. Într-o societate care respectă legea, orice abuz, fie el și la nivel individual, ar trebui să se soldeze cu sancțiuni legale, inclusiv privarea de libertate.
Din păcate, susținătorii lui Pașca par să nu observe că în spatele acestei aparente caritate există o realitate sumbră, o distopie care nu ar trebui tolerată. Paradoxal, cei care pledează atât de vehement pentru drepturile omului în alte contexte își închid ochii la abuzurile din Dumbrava.
Progresiștii, care ar trebui să fie apărătorii celor vulnerabili, se dovedesc acum a fi susținători ai unei cauze imorale. Aceștia se comportă cu un absolutism ce limitează capacitatea de a vedea nuanțele. Pașca, la rândul său, nu este doar un binefăcător ci și un regizor al poveștilor, transformând vulnerabilitatea umană în spectacol profitabil.
Povestea lui Pașca ne antrenează într-o discuție despre manipulare, marketing politic și puterea narațiunii în societatea românească, grefată pe valori discutabile. Oare nu ar trebui să ne întrebăm care este rolul nostru în această dinamică și cum ne putem îmbunătăți judecata?
Gheorghe Smeoreanu
