## Când prostia se combină cu răutatea
În opinia mea, schimbarea guvernelor nu are un impact semnificativ asupra mentalității românilor sau a practicilor deficitare din mass-media, care se transformă cu greu. Chiar și cu noi lideri politici, dacă vom continua să ne comportăm ca niște analfabeți funcționali și să ne lăsăm influențați de presa care promovează ignoranța, țara noastră nu va prospera, ci dimpotrivă, se va afunda mai mult în probleme.
Recent, am fost martorul unor titluri controversate:
- „Înregistrare scandaloasă cu ministrul Culturii înjurând interesul național al României” (Euronews).
- Lider UDMR îi cere demisia ministrului Culturii după apariția unei înregistrări în care Demeter înjura interesul național (Digi 24).
- „Demeter András István, înregistrat înjurând interesul național, a demisionat” (Adevărul).
Aceste informații false s-au răspândit rapid, dar, în realitate, înregistrările scot la iveală un alt mesaj: Demeter András István nu a atacat interesul național, ci l-a apărat. Comentariile sale, despre care s-a speculat, meritând o analiză mai profundă:
„Zic: Doamna procuror, puteți să vă jucați cât vreți… dar dacă eu mă enervez, vreau să îi anunț pe ruși… și îmi bag p**a în interesul național… pentru că eu sunt ungur!”
Prin aceste cuvinte, ministrul conturează un scenariu ipotetic, unde reacția sa extremistă ar duce la vânzarea unei instituții naționale. Aceasta nu este o declarație directă de intenție, ci o exagerare a frustării și a situației tensionate. Declarația sa eutelică sugerează, de fapt, că este conștient că, în contextul actual, ungurii sunt adesea acuzați pe nedrept. Continuarea sa, care afirmă că ar trebui să primească o statuie pentru că a protejat patrimoniul, miroase a ironie.
Astfel, afirmația că ministrul insultă interesul național este o simplă interpretare, derivată dintr-un context care nu justifică o asemenea concluzie. O formulare mai precisă ar reflecta că acesta face o observație provocatoare și vulgară în contextul unui scenariu ipotetic.
În acest tip de jurnalism, distincția dintre afirmații directe, ipoteze retorice și ironie devine esențială. Însă, din păcate, atât presa, cât și opinia publică din România par să ignore această nuanță, adesea preferând scandalul în detrimentul analizei critice.
Precedentul istoric adus în discuție de J.-F. Revel în cartea sa „Cunoașterea inutilă” este relevant. În 1988, un președinte al Bundastagului a demisionat din cauza interpretărilor greșite ale comentariilor sale, iar presa a recunoscut, după 48 de ore, eroarea de interpretare.
Astăzi, nu ne putem opri să ne plângem de calitatea clasei politice fără a lua în calcul impactul opiniei publice afectată de dezechilibrele informaționale perpetuate de mass-media. Când prostia se îmbină cu răutatea, efectele negative afectează întreaga societate, iar soluțiile nu vor veni de la guvern, ci este nevoie de o schimbare de mentalitate la nivel de masă.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
