Dictatura Imbecililor
În calitate de observator al evoluțiilor politice contemporane, simt că astăzi poate dezamăgi pe mulți dintre cei care așteaptă o narațiune simplistă, în alb și negru. Este o realitate că, deși Viktor Orban ar fi fost o alegere dezastroasă, Peter Magyar nu îndeplinește standardele necesare unui lider. Se zvonește că nu a fost surprins în situații rușinoase, cum ar fi descrierile violente ale fostei sale soții, judecătoarea Judit Varga, dar în același timp, stilul său de conducere rămâne imprevizibil și folosește tactici discutabile, inclusiv înregistrări neautorizate ale conversațiilor private. Totuși, alegătorii unguri sunt atât de dornici de schimbare, încât ar vota orice alternativă, chiar și una extremă, pentru a scăpa de regimul Orban.
Este bine cunoscut faptul că, într-un sistem politic, unanimitatea poate deveni o capcană. Uniunea Europeană ar putea beneficia de pe urma unor voci discordante, lideri care să conteste ideile perpetuate de Ursula von der Leyen în privința imigrației, politicilor pe bază de gen sau politica externă. Acum, ne rămâne să vedem cum se va comporta Robert Fico, liderul slovac, în acest cadru. Se impune ponderare pentru ca Bruxelles-ul să nu profite în mod autoritar de pe urma înfrângerii Fidesz.
Excesul de optimism este în general o sabie cu două tăișuri, istoria a demonstrat că după momente de exaltare urmează inevitabil o notă de plată. Este iluzoriu să credem că democrația a câștigat o bătălie definitivă, mai ales când observăm cum faptele din Golful Persic au generat un val de activiști suveraniști în România, care se prezintă ca susținători ai Iranului. În spatele acestora se ascunde un ocean de ostilitate față de lideri americani precum Donald Trump, ridiculizarea căruia se transformă într-o strategie din ce în ce mai periculoasă. O eventuală înfrângere a Americii nu ar face altceva decât să servească dictaturile.
Consider că este extem de critic să nu ignorăm impactul unei ierarhii mondiale în care un regim agresiv ca al Iranului ar putea să se întărească, fapt ce ar face lumea occidentală mai vulnerabilă. Deși există dizidenți care se opun suveranismului, un sprijin tacit pentru Iran poate întări o percepție greșită, ceea ce ar contribui la tot mai multe antagonisme pe termen lung. Este crucial să ne dăm seama de impactul pe care regimurile autoritare, fie ele de dreapta sau de stânga, îl pot avea asupra societății noastre.
Una dintre cele mai șocante voci ale acestei perioade, fizicianul Cristian Presură, a împărtășit recent provocările cu care se confruntă în popularizarea științei pe diverse platforme sociale. Presura, care se bucură de popularitate pe YouTube, se confruntă cu atacuri virulente din partea celor care contestă știința, iar adversitățile lui sunt atât de severe, încât uneori simte nevoia să se retragă din spațiul public. Această situație reflectă o nevroză mai largă, cea a „dictaturii imbecililor”, care nu se sfiește să-i denigreze pe cei care aduc cunoștințe fundamentale în discuții.
Acesta este un pericol pe care nu neem putem permite să-l ignorăm, mai ales atunci când ne uităm la discuțiile între suveraniști și democrați, în care fundamentalismul și ideologia «cine nu este cu noi este împotriva noastră» devin normă. Idolatria pentru figuri precum Volodimir Zelenski sau Peter Magyar înlocuiește gândirea critică, iar absurditatea acestei situații tinde să reducă la tăcere vocile raționale. Cultivația acestor imbecili, care își permit să jignească pe cei care promovează știința, devine o realitate din ce în ce mai prezentă în viețile noastre, contribuind la o cultură a haosului și a neînțelegerii.
Trump și stilul său de conducere sunt un subiect complicat. Este un exemplu viu al cum postmodernismul s-a infiltrat în arena politică tradițională, îmbinând forța cu un comportament jucăuș. Deși unii ar putea să-l asocieze cu o figură caricaturală, el mai are avantajul de a acționa ca un gânditor liber, ceea ce poate să fie problematic în ceea ce privește preferințele electorale ale civilizațiilor democratice.
Ar trebui, așadar, să ne concentrăm asupra dictaturii imbecililor, verificând și reevaluând valorile care ne ghidează și contribuind activ la structura unei societăți raționale.
