„`html
Reflecții asupra sensului existenței
Pe când oscilam între două subiecte pentru articolul de astăzi, între analiza comentariului Al-Jazeera potrivit căruia strategia americano-israeliană împotriva Iranului funcționează și ideea lui Bolojan de a scoate PNL de la guvernare pentru a-și salva funcția din vârful partidului, mi-a trecut prin minte ideea de a vă propune un subiect filosofic fundamental, anume dacă existența noastră are vreun sens.
Nu împart lumea între bogați și săraci, pentru că, vorba neurologului francez Dominique Laplane, am văzut mulți milionari în dolari sinucigându-se și mulți oameni fericiți, chiar dacă nu aveau după ce bea apă; îi împart pe semenii mei în două categorii: cei care trăiesc fără să se întrebe dacă viața are vreun sens și cei care își pun această problemă, măcar din când în când.
Filosofia din universități are valoarea ei incontestabilă, dar devine aur curat atunci când poposește în vile și cocioabe, în apartamente și în cutiile de carton ale oamenilor străzii, în familii și în mintea omului singur căzut pe gânduri.
Materialismul, a cărui casă este Occidentul, a produs mult bine și la fel de mult rău speciei umane, dar fizica cuantică, cea care a apărut acum 126 de ani, dar care încă nu se învață în școli și despre care nu se discută la simpozioane, ne arată incontestabil că la baza lumii, în microcosmos, nu se află decât niște particule care nu au masă și, mai mult, arată că ar fi nelocalizate în spațiu și timp.
Jean Staune, un cercetător care a realizat o anchetă științifică și filosofică despre sensul existenței, a spus ceva foarte important: „Astfel, pare că pentru umanitate în ansamblul ei…”
Chiar și omul plin de rigoare care a fost Kant spunea: “Două lucruri umplu sufletul de o admirație și o venerație mereu nouă și crescândă, cu cât gândirea se ocupă mai des și mai stăruitor de ele: cerul înstelat deasupra mea și legea morală din mine.”
Există un adevăr demonstrat științific, care afirmă că “obiectele pe care le cunoaștem, ființele vii, nu sunt ambalaje de micro-obiecte, ci combinații de entități elementare care, ele, nu sunt obiecte.”
Ne aflăm la porțile unei imense revoluții culturale care, pentru moment, nu s-a realizat decât în interiorul unui cerc restrâns de oameni de știință, dar care ne va schimba viața, dacă nu nouă, cel puțin următoarelor generații, cel puțin la fel de mult precum inteligența artificială și schimbările climatice.
În fine, pentru că acest articol este unul optimist în esență, ne amintim că Sf. Isaac Sirul ne oferă o speranță infinită: „Nu socoti că Dumnezeu a creat pe om ca să-l lase în lumea aceasta, ci ca să-l ridice la Sine.”
„`
