Nu sunt alegătorul lui Nicușor Dan, sunt doar nealegătorul lui Georgescu & Simion
Într-o societate unde politica devine o scenă sordidă, ne confruntăm cu realități crâncene. Nicușor Dan, președinte ales pe baza unei campanii care ne-a mobilizat, pare să fi uitat de acea responsabilitate. Se duc vremurile când a fost simbolul speranței pentru milioane de români, iar acum se transformă într-un dezamăgitor exponent al unor interese obscure, neacceptându-ne statusul de nealegători.
Acum, în abisul conștiinței, se poate întreba: dacă nu ne-a votat cu adevărat, de ce ar trebui să ne ia în considerare? Răspunsurile sunt mute, lăsându-ne doar cu amărăciunea că am fost parte dintr-o iluzie, o fantezie politică despre care am crezut că ne va aduce prosperitate și onestitate. Dar va trebui să ne întrebăm, rămâne România onestă în fața acestor rânduri? Va rămâne așa cum a fost demult, cu perspectivele sfâșiate și viitorul sumbru?
Vedem cum, dincolo de politică, realitatea se întunecă mai repede decât putem respira. Când Nicușor Dan a acceptat invitația de la USR, gestul său a fost un semnal de alarmă, un moment în care am realizat că distanța dintre stabilitate și haos devine din ce în ce mai mică. Promisiunile au fost înlocuite cu o nonșalanță care scară în fața cetățenilor care l-au aclamă, dar care au fost acum lăsați să se confrunte cu dezamăgirea.
Se conturează o tendință mai mare, o rețea complexă între clasa politică și forțe externe, care ne subordonează viitorul. Cum ajungem, în acest context, să ne întrebăm dacă nu cumva avem de-a face cu o conspirație bine orchestrată? Franța, cu scumpa sa Légion d’honneur acordată unor figuri controversate din politica românească, ne face să ne întrebăm care sunt cu adevărat prețurile pentru care plătim. Întrebarea este: tolerăm acest neocolonialism mascat? Mai vrea cineva un viitor în care străinătatea să ne dicteze direcțiile?
Și în această ecuație supusă incertitudinii, se ridică lideri ca Sorin Grindeanu, care, cu o nonșalanță care îngheață sângele, recunoaște că îi este frică. Frica de un viitor incert, frica de pierdere și de instabilitate. Este o vedenie sumbră, în care soluțiile sunt doar mituri, iar negarea devine normativitate.
România a ajuns să fie prizoniera unei opoziții sinistre, incapabilă să creeze o alternativă credibilă. Realitatea noastră politică se transformă într-o piele de leopard, unde locul de frunte este ocupat de cei care îi tem pe români, lăsându-ne fără alternative și fără speranță. Și, mai rău, ne vedem lipsiți de uși deschise, obligați să acceptăm un joc ruinos.
Astfel, în fața acestor evenimente, nu avem decât să ne bucurăm de micile succese, să ne agățăm de speranțele dezamăgitoare ale unei națiuni nealegătoare, dar care ar dori totuși să își recâștige vocea. În această lume confuză, sub zborul de păsărele din Marseilleza, rămâne să strigăm: haideți să schimbăm acest joc!
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
Sursa: curier.ro/2025/11/06/nu-sunt-alegatorul-lui-nicusor-dan-sunt-doar-nealegatorul-lui-georgescu-simion/
